Nu, nu aprinde lumina,
Ştiu că e întuneric şi aici şi afară,
Dar nu sunt pregătit să mă văd,
Nici să mă supun
Civilizaţiei de carton şi de fum.
Nu sunt gata nici să mă văd cu tata,
Dar
nu am emoţii,
Ne-am
înţeles
Că-mi va da un semn
Când se va apropia
De podul din vale
(Îl vom trece ţinându-ne de mână).
O ramură de măr
Înşelată de toamnă
Dăduse în floare,
Nu o văd,
Dar urmăresc cum se clatină-n vânt.
Nu, nu aprinde lumina,
Focul din sobă
Îmi este de ajuns.
Trece gloria lumii,
Trec păsări în zbor,
Plouă cu frunze uscate.
Numai el,
Cel care m-a înfiat nu trece.
El doar vine
Ca să aprindă lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu