Vorbeşte-mi, Creola

Vorbeşte-mi, Creola, despre zei,

O dată şi chiar de multe ori,

Cum se credeau ei lei paralei

Şi se îndrăgosteau de muritori.

Eu voi aştepta lipit de o pernă

Cum dormea bunicul pe iarbă

Când planeta părea că-i eternă

Şi el se scârbise de treabă

Că atunci, la fel cum e azi,

Cine visa pe pământ n-avea loc,

Fereşte-te, fereşte-te să cazi

Printre cei cu şcoală-n iarmaroc.

Mai bine stăm la taclale

Despre cum va fi fără moarte

Dacă renunţăm la pocale

Şi ne-îmbătăm cu file de carte

Făcute din viselor bunilor tăi -

Puţină ţărână şi muşchi de arici,

Cer cât cuprinde, cu nori pe alei -

Hai, crede-mă, aşează-te-aici.

Şi vorbeşte de zmeul cu suliţi

Care te-a văzut de departe

Când erai desculţă pe uliţi

Şi-a zis de unu ca mine s-ai parte.