Amintiri prozaice

Voiam să-mi strâng mințile

De pe drumuri,

Ca să plec liniștit pe șosea.

Dar se auzeau bolboroselile

De la un teveu lăsat

Deschis de cu seara de un vecin.

Mai încolo,  un vecin trăgea la coasă

Cu radioul la gât

(Nu, nu asculta manele,

Era un cântec prelucrat

Din care deslușeam doar trompeta.

(Mi-am amintit că am tras cu urechea

Cândva, pe când se plângea bunicul meu

De mulții lui nepoți

(De mine nu se plângea, fusesm primul lui nepot,

Mă sărutase pe frunte

Și mă binecuvântase,

Iar de atunci

Mă ocoleau dracii).

Zicea Lazar Bogatul,

Fost Lacu Saracu înainte de a deveni creștin,

Că nu se poate ruga de hărmălaia copiilor

Și o face ascunzându-se

În grajdul vitelor.

Eu, dis de mineață,

Am avut norocul de cer senin

Și mi-m spus rugăciunea

Sub cupola de stele.